Raspunsuri...

    Tremur. Realitatea e mai greu de infruntat decat orice, e greu cu atat mai mult cu cat ma simt in acelasi timp fericita si nemultumita ca nu imi mai gasesc cuvintele. Ceva nu m-a lasat sa evit adevarul pe care atat de greu imi e sa il recunosc acum cand parca as vrea sa fiu oriunde altundeva.
    Zidul imi devine unic aliat in lupta cu nimic, in lupta ce e doar in mintea mea, lupta mea cu mine si in niciun caz cu privirea calda ce parca mi-a facut chipul sa arda.
    E greu sa rostesti in cuvinte ce ai marturisit candva la miez de noapte unei foi alese la intamplare. E mai greu poate decat daca as fi facut ceva rau, imi e aproape imposibil sa mai scot vreun sunet si totusi un raspuns cu totul diferit mi se asterne pe buze.
    Atatea planuri facute in zadar si neadevaruri puse la punct seri la rand vor ramane doar planuri ce nu vor avea sansa de a fi puse in practica datorita unui singur cuvant, unui adevar ce pare a-si fi gasit cheia ce il tinea incatusat intr-un suflet ce stia sa taca si sa fie rece.
   Singura in fata adevarului parca ma sufoc, n-am aer si raman fara cuvinte, nu am de ce sa ma apar, dar simt nevoia sa fac asta!