Asa a fost candva...

    Inca nu cred... Nu vreau sa cred... Ma doare prea tare sa cred!
    Nu regret nimic din ce am spus pana acum, dar daca atat de putin au ajuns sa ma cunoasca persoanele care au stiut mai multe decat (probabil) oricine despre mine apoape de la inceput, persoanele care au pornit in a ma cunoaste cu avantajul de a-mi fi castigat increderea din priviri. Daca ce aud acum in minte in mod repetat e purul adevar nu pot decat sa fiu profund dezamagita.
    Sunt hotarata sa nu iau decizii pripite, atata timp cat speranta ca mai sunt persoane care ma cunosc cu adevarat ramane arzanda in adancul sufletului.Sunt hotarata sa imi pastrez inca  prima parere pe care mi-am creat-o si incerc din rasputeri sa cred in continuare ca atunci nu m-am inselat si ca ma insel acum.
    Nu vreau sa am dreptate , nu vreau sa cred ca ce s-a intamplat in ultimul timp e realitatea, nu vreau sa cred ca asta e adevaratul caracter al celor ce ma inconjoara si eu ii ridicasem pe un piedestal.
    Nu vreau sa cred si nu vreau sa mi se confirme niciodata  ca asta e valoarea celor din jurul meu, iar daca asta este intr-adevar, inseamna ca nici eu nu sunt cu nimic mai buna decat ei daca traiesc in acelasi mediu si nu pot schimba nimic.
    ...Dupa o saptamana umpluta pana la refuz cu dezamagiri si decaderi ale caracterului moral sunt...
daramata !!!