Praf si ploaie...

E martie ! Se scriu povesti de iubire in noroiul de peste tot. Revin amintirile ce dor si o duc din nou spre tine printr-o mlastina plina de poze vechi si randuri scrise sub picaturi de ploaie.
S-au sters cuvintele la fel cum tu ai reusit sa uiti, sau poate... inca incerci.Nu vezi? O doare, nu s-a gandit ... a simtit.
Ploua . Vrea sa vada povestea voastra renascand din fiecare lacrima plansa de cerul alburiu, vrea sa iti vada chipul in fiecare coltisor de cer albastru si vrea sa isi oglindeasca iubirea in baltile create pe asfaltul ud.
Calca cu grija , parca ar strivi cu talpile pantofilor suflete de copii, inainteaza si parca te vede undeva acolo pe banca ce alteori era inmuiata in lacrimile ei nu in ale cerului ce plange alaturi de ea.
Se uita spre tine si te pierde, parca alergi, sau plutesti sau ...poate doar mergi agale departe din calea ei.
Alearga spre nimic si aluneca printre stropii de ploaie, o ard, o dor, o ranesc. Se prabuseste la pamant si te intorci ... nu mai vezi decat niste suvite de par blond amestecat cu pamant.