Suflet amar

Vinde-mi sufletul! Da-l, da-l pe cateva monede care sa iti tina companie in locul lui. Te rog, vinde-l! Ignora-mi rugile si lasa-mi sufletul liber, elibereaza-l din stransoarea pieptului tau, in schimbul lui poate ca vei primi ceva, iar daca nimeni nu va vrea sa iti dea ceva in schimb, te rog elibereaza-l si daruieste-i ce n-a mai avut de mult, ofera-i stralucirea unui nou rasarit.
Cruta-ma! Nu ma lasa sa simt cum ma innec in iluzii si ma hranesc cu vise. Indeparteaza-ma de pieptul tau, paraseste-ma-n ploaie, nu-mi mai lasa inima sa bata ca sa traiesti tu hranit de orgoliu.
Invie-ma cu un sarut si lasa-ma sa mor iar, uita-ma ca sa te pot uita, arunca-mi sufletul din cuibul pieptului tau si lasa-l prafuit acolo,jos, poate nu mai treci iar si poate nu se va lipi de talpile tale.
Presara-l in mare pic cu pic si poate isi va uita stapanul, arunca-l in prapastii, poate se va crapa sau ingroapa-l in desert caci poate nu iti va calca nimeni pe urme.
Incearca sa il dezbini in oricate fragmente vrei, incearca sa-l distrugi, vinde-l sau fa orice, dar sa nu uiti ca te asteapta oricat sa revi, va fi aici pemarginea patului pentru ca mereu l-am vindecat ca sa te astepte.