Rece...?

Rece? Poate ca de gheata cu caldura mea , poate prea rece sau poate cu atata caldura incat par rigida.
Lucesc oare cristelele de gheata fara sa emane caldura ? Mai pot fi atat de distanta cand cu fiecare cuvant cineva e raza de soare ce a invatat sa ma topeasca usor si sa ma faca sa lucesc?
Ard cristale de gheata din sufletul meu si... nu, totusi nu sunt rece, nu sunt de gheata , nu vreau sa fiu ! Sunt... distanta doar ca sa nu imi las sufletul sfasiat de alte dezamagiri.
Inima ma doare nespus si parca vreau si nu vreau sa ma apropi, si simt nevoia sa strang in brate oamenii minunati ce ma incalzesc cu iubire si ma doare ca am lasat scutul de aputoaparare la aceeasi distanta pentru toata lumea . Si ... poate ranesc si eu la randu-mi si sfasi cu sloiuri de gheata, dar nu vreau asta ...nu pentru un suflet de care am atat de multa nevoie.
Luni dupa luni de jalnice dezamagiri ce ma ranesc precum fragmentele de sticla si ma fac sa ma simt neputincioasa intr-o lume de la care ... vreau prea mult...?
Viata plina de oameni ce nu stiu cum sa infiga mai adanc pumnalul in rani inca deschise e pusa in balanta cu cea doar presarata cu cate un om minunat. Si totusi... cea din urma valoreaza inzecit mai mult.
Unde sa mai caut? Incotro sa privesc ? Unde voi mai gasi un om minunat care sa ma faca sa rad si sa plang simultan ? Si ... mai ales...cand?
Invadata de sentimente contrare... plasata intre oameni la care tin si incoltita de aceeasi intrebare ...Mai are rost?
Conteaza sa recunosti pareri ce dor , conteaza daca eu cred ca sunt rece sau nu ? Si daca pe mine ma distrug incet anumite pareri , a mea conteaza?
Adorm ... vrajita de aceleasi ganduri , ranita de regretul ca nu ma pot schimba si poate infasurata in propria-mi iluzie , crezand ca acolo , undeva , cineva intelege ca pentru mine OAMENII conteaza si fata de ei regret ca sunt RECE.
Adevarul ma doare si stiu ca ... sunt mai rece decat gheata cu singurele persoane care merita caldura.