Poate...

    Poate ma autodistrug incet incet , poate vad viata doar in nonculori si poate vreau prea mult.

    Lucrurile mici, nevazute, carora aproape niciodata nu le dam atentie ranesc mai mult decat orice, eu ... parca in micile scapari vad sinceritatea si... ma doare.

    Ma ranesc cuvintele cu atat mai mult cu cat imi pasa... poate daca nu mi-ar pasa as trece pe langa orice si nu as simti nici macar o zgarietura in sufletul meu, dar ma doare pentru ca ma atasez atat de mult si poate e doar vina mea.

    Ma doare si poate am devenit prea sensibila la tot , dar sunt asa pentru ca ... sunt macinata pas cu pas, imi pasa si plang... plang doar fiindca imi pasa.

    As deveni nepasatoare in orice clipa si as renunta la tot din primul moment daca nu ar avea de cine sa imi pese si daca as sti ca nu dezamagesc. Nu as lupta cu morile de vant, nu mi-ar pasa de atatea lucuri mici doar pentru mine... Nopti nedormite si ore de somn infasurate in randuri necitite devin nimic... minutele se scurg in van, iar o secunda, un cuvant sau poate o privire ma face sa vreau sa lupt sau, ca acum... ma face sa plang lacrimi amare stiind ca nimic nu mai conteaza.