Ploua...

    Ploaia marunta stinge usor caldura unei zile toride. Fiecare strop cade in dezordine, abatut din drum de o adiere de vant, si apoi totul se linisteste ca sa reinceapa dupa cateva clipe.
    Mirosul de praf imi inunda narile si zgomotul picaturilor pe acoperisul cald ma calmeaza. Se contureaza incet linistea de care am nevoie, deranjata doar de scartaitul ce se aude din departare si de norii ce parca nu mai au loc pe cer si au inceput lupta.
    E o batalie ce ofera auzului o clipa de trezire care il dezobisnuieste de sunetul ritmat al ploii ce ma adoarme.
    E lupta lor ce ma invaluie incet, e lupta picaturilor de ploaie ce se desprind cu greu si cad pe un pamant pregatit pentru racoarea lor, e lupta vantului ce misca totul in jur... parca in pasi de dans. E lupta naturii cu ea insasi si lupta mea cu gandurile ce ma cuprind cand ploua.
    E o batalie incorecta cu regretele ce s-au strecurat in sufletul meu asa cum picaturile de ploaie sunt inghesuite de vant in orice colt de natura, o batalie pe care o voi castiga cand ploaia va inceta sa mai bata la geam.