Pentru ca si eu ... o iubesc!!!

    O pată de culoare, o urmă roz  între marea de uniforme maro. Parcă a fost ieri, sau acum mult timp, parcă s-a întâmplat cândva când cu toţii păşeam pe un nou drum deschis la picioarele noastre.

    Ce mare era totul, ce înspăimântător era să nu ştiu încotro mă îndrept când până atunci călcasem cu grijă, ştiind ce mă aştepta. Acum... plecam la drum cu o idee preconcepută ce s-a schimbat încă din prima clipă în care m-am trezit undeva în ultima bancă privind oameni noi şi ascultând atâtea cuvinte ce parcă se interferau şi nu mai exprimau nimic. Era un nimic ce m-a lăsat să imi pun gândurile în ordine şi să privesc mai atent decât am crezut omul ce în atât de scurt timp îmi crease o impresie puternică, şi nu din cauza culorii ce nu ascundea nimic pentru că persoana de acolo, de undeva, era la fel de specială şi de dulce ca şi culoarea.

    Regret că nu mi-am păstrat undeva în minte evenimentele de zi cu zi, dar poate nu aş fi mai avut loc pentru momentele care au însemnat şi înseamnă atât de mult încât parcă totul s-a pentrecut acum câteva ore.

    Cum poţi avea atât de repede încredere într-un om care până ieri îţi era străin? ...Poate privindu-l în ochi din prima clipă şi simţindu-l acolo, implicat şi aproape de toţi.

    Privind în ochi am găsit încrederea şi curajul ce m-a făcut poate să îmi pun viaţa pe tavă, şi să simt că nimic nu trebuie să schimbe viziunea mea. Ştiam că avea dreptate când îmi spunea că nu merită să trăiesc din amintiri şi că ar trebui să merg mai departe, simţeam căldura emanată de sufletul nobil ce se ascundea şi încă se ascunde într-o oarecare măsură după masca creată de omul puternic ce ştie să-şi exprime sentimentele frumos, prin lucruri mici.

    ...Au urmat asemănări şi conicidenţe ce m-au uluit atunci când de la cea mai nehotărâtă persoană căreia i se părea să a ajuns întâmplător unde se află, am ajuns să cred că am făcut cel mai important pas din viaţa mea şi... nu a fost deloc întâmplător.

    Lucrurile mici ne definesc şi ne ajută să ne îndreptăm paşii spre un viitor ... poate nu atât de incert. Începem o construcţie pornind de la ceva mare? Ne va ieşi vreodată? Dar de câte ori pe baze mici ajungem să creăm lucruri minunate ce parcă în viziunea noastră ne ridică pas cu pas mai sus? Mai adăugăm câte o piesă clipă de clipă doar cu gândul şi cu siguranţa că vom obţine ceva măreţ. Şi... avem grijă de temelia pe care ne vom clădi iluzii şi vise cum preţuim fiecare zâmbet şi fiecare gest ce ne inspiră să credem într-un ideal. Când baza e creată din prima clipă si păzită cu orice preţ niciodată nu se va dărâma imaginea ce se conturează din ce în ce mai bine şi care începe din ce în ce mai mult să o reprezinte.

    Lucrurile mici... Sclipiri în ochii oamenilor de lângă noi şi zâmbete pline de duioşia unui suflet minunat ce mă încălzeşte şi a învăţat să mă topească pas cu pas.

    Am învăţat să o iubesc şi să mă bucur de fiecare privire adorând zâmbetele ce de multe ori îi încălzesc destul de rar chipul... Contrar aparenţelor o singură privire în ochii celor de lângă noi ne ajută să îi cunoaştem aşa cum sunt şi după dezamăgiri şi bucurii să putem fi fericiţi că am descoperit oameni minunaţi. Spre un suflet nobil drumul e poate anevoios, dar întotdeauna merită să ne înconjurăm cu oameni calzi ce ne inspiră încredere, care ne învaţă să credem în noi şi să fim puternici şi care ştiu momentul exact în care avem nevoie de un cuvânt care să ne scoată din incertitudine.

    Pentru că am descoperit un om minunat şi pentru că ştiu că a meritat tot efortul făcut ca să îl cunosc mai bine, pentru că am ştiut din primul moment că va veni clipa în care voi îndepărta şi eu masca după care încă mă ascund şi pentru că acum ştiu că după toate diferenţele de opinie se ascunde o căldură deosebită... La mulţi ani persoanei care m-a ajutat să îmi găsesc drumul şi care mă cunoaşte aşa cum sunt !