Multumesc !
Da, tie iti multumesc! De ce nu ?
Tu m-ai ranit cu ale tale vorbe
Tu m-ai facut sa vars... rauri de lacrimi?
Nu! prea putin... as fi putut umple o intreaga mare,
poate chiar un ocean sau poate...
s-a format un ghetar din lacrimi...
atat au fost de reci pentru un suflet fierbinte.
Tu m-ai schimbat. In bine?
Nu cred ... schimbarea m-a facut sa vad
cat de putin conteaza sufletul.
Tu mi-ai furat somnul... da, tu!
Tu m-ai lasat fara cuvinte
cand aveam atatea de spus...
Tu m-ai facut sa iubesc ce nu-mi placea deloc...
Tu m-ai ranit atat,
Tu ai lasat golul acela ce va fi
atat de greu de umplut...
Tu... sangele ce-mi curge prin vene,
Tu... apa pe care o beau,
Tu... focul fara de care nu pot trai!
Tu... privirea ta ... zambetul ala atat de...
ciudat!
Tu... cel care nu sti cine sunt !!!
Dar, de ce iti multumesc?
Pentru ca fara tine nu as avea de ce fi mandra!
Ma mandresc cu sentimentele sadite
de tine in al meu suflet de parca
as fi descoperit lalele negre
intr-un camp de trandafiri.
Sunt fericita ca simt totul
atat de intens... chiar daca tu nu meriti!
Si... ar mai fi ceva...
Iti multumesc fiindca exista
atatea randuri scrise de al meu stilou
pe o inima de piatra ce se ingreuneaza cu fiecare cuvant...
acea piatra ce nu va putea fi sparta... niciodata !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu