Iarta-ma !
Iarta-ma! De ce ? Pentru ca te-am iubit prea mult.
In primul rand iti cer iertare tie...offf... iar te pun pe primul loc ... si nu e deloc bine.
Era cineva care merita acest loc mai mult decat il meriti tu! Dar... pot avea toate stelele cerului senin daca nu am luceafarul sufletului meu si ma pot bucura de iubirea oricui... daca dragostea ta nu e pentru mine... nici a mea nu va fi pentru altul.
Am avut ceva ce nu pretuiesc decat acum ca am pierdut, ca l-am lasat sa plecesi mai mult... ca l-am indemnat sa o faca. Avea tot ce-ti lipseste tie si poate tocmai de asta... era prea minunat!
A plecat... negura timpului mi l-a furat si pe el, lumina atat de intunecata, focul atat de rece, picatura aceea de apa de care aveam atata nevoie ca sa te uit... a plecat.
Nu am putut sa-i ofer scanteia atat de importanta... raza de lumina din intunericul disperarii, fulgul de nea din ajunul Craciunului... poate lacrima din marele uscat al chipului meu...
Iarta-ma ! De ce ?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu