Cuvinte reci...intr-o lume fierbinte

Iubirea...un fenomen?

Si poate iubirea e un fenomen, dar de ce tu, de ce eu, de ce noi ?

Cand tuna, oare fulgerul apare intre doi nori care se cearta sau intre doi care se iubesc? Si daca ei nu se aleg intre ei, ci totul este intamplator, oare lumina si "strigatul" lor e la fel? Oare doua persoane ce se iubesc si-au dorit cu adevarat sa fie asa sau doar destinul le-a adus aici? Se spune ca atunci cand ti prea mult la o persoana, aceea va fi prima care te va rani, dar ea chiar iti poate dori raul? Si daca nu, atunci de ce cu totii ii ranim pe cei la care tinem ?

Ploaia ce urmeaza dupa tunete puternice reprezinta oare tristetea de dupa o cearta a norilor alburii sau "lacrimile" lor cand isi realizeaza apropierea? Dar daca picaturile unei ploi de toamna se transforma incetul cu incetul in minunati fulgi de nea... Pot fi acestia cadouri unice pentru fiecare indragostit ce paseste pierdut, ingandurat si singur pe asfaltul rece si inghetat in asteptarea celei sau celui pentru care ar face orice?

Atunci inseamna ca cerul innorat de toamna ar trebui sa fie o bucurie pentru toti... Si... in iarna friguroasa nu ar trebui sa fim fericiti privind cadourile pe care gerul napraznic ni le-a trimis la ferestre? Pentru un indragostit iarna poate fi un anotimp pur, care , desi rece, ofera sufletului fierbinte caldura de care are nevoie numai prin intermediul dragostei ce pare sa se intensifice cu fiecare fulg de omat ratacit...

Si...curcubeul ce apare dupa prima ploaie de primavara ? Il zarim, oare, dupa ploaie asa cum simtim dragostea dupa o simpla incrucisare de priviri?... Curcubeul ne inveseleste prin culoare si puritate, pe cand dragostea ne cuprinde fara a se face observata si ne patrunde direct in suflet. Ochii se bucura de curcubeu si inima de dragoste, dar, pana la urma, inima va suferi si ochii vor lacrima, poate, doar din iubire, acest sentiment pur care nu a crutat pe nimeni de durere... Bucuria oferita de curcubeu e trecatoare, pe cand suferinta data de o dragoste pierduta va ramane ascunsa in adancul inimii, posibil, pentru totdeauna.

Dar poate oare un adolescent indurerat sa se bucure de venirea primaverii si sa retraiasca amintiri ce ii cutremura sufletul, inconjurat de verdele pur al iubirii primavaratice? Poate, o data cu revenirea la viata a naturii reinvie si sentimentele "pierdute" intr-o iarna friguroasa...sau, poate ele au trait intotdeauna in adancul inimii, asa cum bobul de grau traieste protejat in interiorul pamantului doar pentru a incolti la venirea primaverii. Si poate in inima are loc un cutremur imens cand sentimentele incoltesc si revin de fiecare data din ce in ce mai puternice, punand stapanire pe toata fiinta indragostitlor. Are loc oare in inima franta de atata dragoste o tornada, o tornada de sentimente, o tornada a iubirii?

Poate cand Soarele ofera florilor caldura pentru a imboboci si pentru a inflori umpland universul intreg cu o mireasma placuta; dragostea ofera omului puterea necesara pentru a trece cu bine peste orice si pentru a renaste din ce in ce mai puternic doar din dorinta de a-si face simtita prezenta si de a impartasi sentimentul persoanei iubite...Si...la venirea verii sa poata privi stelele cu aceeasi putere si iubire cu care priveste ochii sufletului pereche. Doar stelele sunt povesti de iubire, iar lumina lor... intensitatea cu care iubesc oamenii. Si poate o stea cazatoare nu ar trebui sa ne intristeze, ci doar sa ne faca fericiti, pentru ca povestile de dragoste au si ele un sfarsit la fel ca toate fiintele ce trec prin viata pentru a lasa ceva in urma lor - iubirea.

Iubirea exista pe lume doar pentru a ne face fericiti! Nimeni nu ar trebui sa sufere din iubire si, totusi... cu totii suferim la un moment dat. Suferinta, insa, nu trebuie sa reprezinte decat un nou inceput care sa ne dea curajul sa ne cunoastem mai bine pe noi insine si sa recunoastem ca IUBIM !