joi, 22 iulie 2010

Ai venit iar...

Ai venit iar...
ai furat fericirea gandului
ca te-am uitat

Realitatea-i izbitor de dureroasa
caci te iubesc mai mult.
Nu ne-am vazut
de-atata timp si poate ca eu am crezut
ca dragostea a disparut.

Dar tu...
ai lasat o amprenta
a buzelor de catifea
pe trupul meu firav.

In noapte sfanta aparut-ai
din nou in viata mea
si-ntr-un decor la fel de feeric
tie ti-am jurat dragostea.

Trecut-a timpul
boala-mi insa nu s-a dus
e incurabila... ea, dragostea !

Cine te-a trimis in calea-mi iar
Cine?
Cine m-a facut spre tine sa ma-ntorc
Cine?
Cine ma uraste atat de mult,
incat m-a lasat sa te vad...
pe tine-n a Sa casa ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu