Ai venit iar...
Ai venit iar...
ai furat fericirea gandului
ca te-am uitat
Realitatea-i izbitor de dureroasa
caci te iubesc mai mult.
Nu ne-am vazut
de-atata timp si poate ca eu am crezut
ca dragostea a disparut.
Dar tu...
ai lasat o amprenta
a buzelor de catifea
pe trupul meu firav.
In noapte sfanta aparut-ai
din nou in viata mea
si-ntr-un decor la fel de feeric
tie ti-am jurat dragostea.
Trecut-a timpul
boala-mi insa nu s-a dus
e incurabila... ea, dragostea !
Cine te-a trimis in calea-mi iar
Cine?
Cine m-a facut spre tine sa ma-ntorc
Cine?
Cine ma uraste atat de mult,
incat m-a lasat sa te vad...
pe tine-n a Sa casa ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu