Cuvinte reci...intr-o lume fierbinte

Jumatati de realitate...

Nimic nu se compara cu o dimineata de vara pe malul marii inspumate. Sa alergi, sa razi, sa fi tu, sa ...iubesti, sa simti o adiere de foc in parul tau inca plin de nisip... da ! ... pentru ca ati conturat fluturi mari, ati conturat o iubire imensa, o mirifica poveste cu printi si printese de care nu mai poti sa te desprinzi acum. Ei!!! Uite cine a ramas legat cu catuse de un trecut nepretuit! Uite! esti tu, tu ai nevoie sa vin sa te dezlipesc de zambetul ei.
Nimic nu se compara cu un dans in zapada. Hei ! Tocmai te-a calcat un fulg ! Ba nu, uite, era o amintire! Vrei sa te intorci sa simti caldura fulgilor de nea din bratele cui? Nu o sa spui nu-i asa? Nu o sa recunosti ca plangi decat cand nu vor mai fi nici musculite, nici flori de zapada, nici alte lucruri pe care sa dai vina pentru lacrimi? Offf... cand o sa intelegi ca picaturile astea de gheata ce se preling din ochii tai pamantii nu sunt decat din vina amintirilor, din vina TA?! Hei, dar cine mai viseaza acum, parca altcineva isi dorea file din povestile acelea " demodate" cu zane, tu de ce vrei acum o printesa?
Si totusi... nimic nu se compara cu o farama de viata arzand, nimic nu e mai minunat si totodata mai puternic, mai intens decat o foaie de hartie in foc, dar... nu-i o simpla fila a unui caiet vechi, e o bucatica din mine ce continea cuvinte nerostite, ganduri ce nu vor mai vedea alta lumina decat cea a flacarii in care se sting...Si.....parca arde prea frumos... ce ai zice daca...tot ce am auzit la umbra unui ac de pin ar arde impreuna cu ea? ..............