Cuvinte reci...intr-o lume fierbinte

Nascuta pentru a iubi...

Nascuta pentru atata iubire, nascuta pentru prea multa suferinta , nascuta pentru prea mult...
Prea multe emotii contrastante, prea mult alb, prea mult nwgru, prea multa ura din exterior ce incearca sa patrunda in universul de culoare creat de atata iubire.
Prea multa durere, suflet sfaramat de suferinta, dar niciodata distrus, pentru ca iubirea nu distruge, ea macina zi dupa zi si clipa dupa clipa.
Prea multa ura de invins, rautatea ce strapunge inimi slabe, razbunarea ce incearca sa invinga iubirea, dar nu poate reusi niciodata.
Prea multe amintiri...frumoase? Poate... Dar nu, nu poate fi frumos ceva ce a secatuit trupul de vlaga si ochii de lacrimi.
Prea multe remuscari neintelese. Pentru ce se intampla tot, pentru ce prea multe remuscari, pentru atata iubire, pentru prea multe suflete ranite, pentru prea multa suferinta?
Prea multe decizii, mult prea multe.
Prea multe emotii, prea multa durere, prea multa ura, prea multe amintiri, prea multe remuscari si prea multe decizii, dar mereu atata iubire... niciodata prea multa...
Prea multa realitate intr-o lume de basm, intr-o lume in care nu sunt decat doua locuri pe aripile fluturelui de noapte.
Prea mult adevar intr-o lume de minciuni prea bine ascunse in ceata deasa a falsitatii.
Prea multa lumina in intunericul nostru, in viata noastra inchisa in boboci parfumati de trandafir.
Prea multa unicitate intr-o lume stearsa si monotona.
Prea multa culoare intre nonculori.
Prea multe...ascunzisuri intr-o campie plana in care se pot ascunde numai albastrelele intr-o mare de puf galben de papadii.
Atata iubire si prea multe mistere ascunse in labirinturi de sentimente amare.