Cuvinte reci...intr-o lume fierbinte

Clipe...

Lacrimile din ochii mei ineaca apusul...parca sting focul aprins de soarele ce tocmai paraseste cerul.
Toti pleaca...unul cate unul...si o zi frumoasa se stinge o data cu inchiderea acelei usi, aceeasi usa pe care sta scris cu caractere de sange numele sau. Am ramas singura...rapita parca de versurile muzicii ce rasuna in taina. Doar eu si... catelusul de plus... pentru ca imi promit mereu ca nu voi pierde inocenta si gingasia de copil ce nu stiu cum au supravietuit atator lovituri.
Parca as fi o stanca in mijlocul oceanului... o stanca pe care valurile ce o lovesc cu atata putere nu o ranesc, ci ii dau o forma din ce in ce mai placuta. Apa sculpteaza piatra asa cum lacrimile definesc "forma" unui caracter. Fenomenele naturii infaptuiesc minuni si iubirea actioneaza asemenea, dar procesul dureaza... pentru o forma desavarsita e nevoie de foarte mult timp, cum pentru un suflet curat si sensibil e nevoie de un ocean de lacrimi care sa-l scalde inddeajuns pentru a se apropia de perfectiunea aceea de nedefinit.
Parca as fi un copac in lumea asta ciudata... un copac peste care anotimpurile trec, dar nu-i fac rau, ci il fac sa devina mai maret, mai puternic. Timpul aduce orice lucru simplu la o forma din ce in ce mai potrivita, mai minunata si mai plina , mai rotunda. Asa si omul... timpul trece, omul sufera ca un copac parasit intr-un camp alb de zapada, pe care vantul o rascoleste mereu. Un fulg, o amintire, un vis furat si dus departe, sau poate inca o dezamagire. Dar... copacul nu se lasa invins si multe ierni trec peste ramurile lui, care devin mai puternice in fiecare primavara asa cum multe intamplari ne picteaza viata in diferite culori, nu tocmai calde...dar... omul e facut sa suporte tot, mai mult chiar decat cele mai puternice forte ale naturii, mult mai mult. Nu se lasa insa invins, nu se lasa smuls din radacini de uraganele de lacrimi, ci ...cultiva zambete.
Zambetul... singura arma cu care putem lupta impotriva unui destin colorat numai in nuante de cenusiu, singura sclipire roz intr-o lume inchisa, in care nimeni nu mai stie sa ofere un suras si o privire dulce...