O secunda
O secunda...si o picatura de ploaie pe asfaltul ud...
O secunda...si un fulg de nea pe un acoperis inghetat...
O secunda... si o lacrima in ochi de copil...
O secunda, una, a fost de ajuns ca asfaltul sa se ude, acoperisul sa se ingreuneze cu un fulg si...un suflet inocent sa iubeasca fara scapare...
O secunda... prea mult si poate prea putin !
Prea multe zambete ranite si... prea putine clipe cu tine.
O secunda... a fost un timp prea etern pentru o copilarie distrusa, pentru o inocenta sfasiata de privirea ta.
O secunda... O farama de viata... O amintire... O lacrima. Lucruri prea dureroase... lucruri care ingreuneaza sufletul ce nu o sa mai iasa la suprafata din marea de sentimente devastatoare.
O mare albastra de lacrimi...si un mic suras ce se lupta sa supravietuiasca...si ...poate ca mai iese din cand in cand la lumina ...dar... cineva are mereu grija sa il scufunde la loc intr-un intuneric de nesuportat...
O amintire frumoasa ... intr-o lume de lucruri atat de urate...ea nu v-a supravietui...ii e prea imposibil ...si...da! Nu exista nimic prea imposibil...poate doar asta ...Sau poate ...ar mai fi ceva ...tu langa mine!
O clipa... un moment de neuitat! Privirea ta...cea mai de neuitat clipa si cel mai frumos moment ...
P.S. Stiu ca etern si imposibil nu au grad de comparatie .........:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu