O secunda

O secunda...si o picatura de ploaie pe asfaltul ud...

O secunda...si un fulg de nea pe un acoperis inghetat...

O secunda... si o lacrima in ochi de copil...

O secunda, una, a fost de ajuns ca asfaltul sa se ude, acoperisul sa se ingreuneze cu un fulg si...un suflet inocent sa iubeasca fara scapare...

O secunda... prea mult si poate prea putin !

Prea multe zambete ranite si... prea putine clipe cu tine.

O secunda... a fost un timp prea etern pentru o copilarie distrusa, pentru o inocenta sfasiata de privirea ta.

O secunda... O farama de viata... O amintire... O lacrima. Lucruri prea dureroase... lucruri care ingreuneaza sufletul ce nu o sa mai iasa la suprafata din marea de sentimente devastatoare.

O mare albastra de lacrimi...si un mic suras ce se lupta sa supravietuiasca...si ...poate ca mai iese din cand in cand la lumina ...dar... cineva are mereu grija sa il scufunde la loc intr-un intuneric de nesuportat...

O amintire frumoasa ... intr-o lume de lucruri atat de urate...ea nu v-a supravietui...ii e prea imposibil ...si...da! Nu exista nimic prea imposibil...poate doar asta ...Sau poate ...ar mai fi ceva ...tu langa mine!

O clipa... un moment de neuitat! Privirea ta...cea mai de neuitat clipa si cel mai frumos moment ...

P.S. Stiu ca etern si imposibil nu au grad de comparatie .........:)

Scrisoare in nuante de ninsoare...

Rosu ca focul ce ii curge prin vene, un bej pal ce ii acopera chipul cand sufera, rozul unei vieti pline de zambete sau turcoazul unui colt de mare neatins? Cum?

Iubire in culori...dorinte...vise...si realitati.

Iubirea e ninsoarea umeda ce iti strafulgera privirea, copilul inocent pe care il vezi mereu, luna aceea de neatins, lebada de un alb atat de pur...sau efemera emblema a buzelor ei? Ce iti doresti mai mult? O farama de marmura calda ce iti va dezgheta sufletul sau o flacara atat de rece care va transforma universul tau in piatra?

Dorintele...spuneam ca sunt prea multe, prea puternice , prea de neinteles... Poate... nu sunt ...poate doar par a fi, dar de ce cred acum ca se transforma treptat doar in vise?

Visele, nici mai mult nici mai putin decat o transfigurare a dorintelor, ceva ce parca vedem atat de frumos noaptea si singurul lucru mirific venit sa ne rupa de realitate ziua.

Realitatea...una singura..in care timpul este atat protagonist cat si antagonist pentru povestea ta. Acum sa vedem spre ce parte se inclina balanta vietii, cum se intoarce roata, ce va fi?

De ce nu sunt mai optimista acum...? E usor de intrebat, putin mai greu sa gasesc un raspuns si... foarte greu sa il exprim ..........

Ascultand...

Ascultand vuietul ploii, il simt...

Ascultand vuietul ploii il aud...

Un pas, doi... si cati vor mai urma.

Asta nu stiu,

Nu vreau,

Nu simt.

Cu fiecare frunza calcata de picioarele lui...

Se mai striveste un vis,

Un bulgare de pamant...

Si o lacrima de lumina din ochii mei.

Mai bine ar pasi pe drumul stins!!!

Sa nu mai simt,

Sa nu mai vad,

Sa nu mai aud,

Sa raman singura...

Ascultand vuietul ploii...

Acum priveste pe fereastra!

Vezi? E senin ! ...si nu mai vreau sa ploua ..............

Jumatati de realitate...

Nimic nu se compara cu o dimineata de vara pe malul marii inspumate. Sa alergi, sa razi, sa fi tu, sa ...iubesti, sa simti o adiere de foc in parul tau inca plin de nisip... da ! ... pentru ca ati conturat fluturi mari, ati conturat o iubire imensa, o mirifica poveste cu printi si printese de care nu mai poti sa te desprinzi acum. Ei!!! Uite cine a ramas legat cu catuse de un trecut nepretuit! Uite! esti tu, tu ai nevoie sa vin sa te dezlipesc de zambetul ei.
Nimic nu se compara cu un dans in zapada. Hei ! Tocmai te-a calcat un fulg ! Ba nu, uite, era o amintire! Vrei sa te intorci sa simti caldura fulgilor de nea din bratele cui? Nu o sa spui nu-i asa? Nu o sa recunosti ca plangi decat cand nu vor mai fi nici musculite, nici flori de zapada, nici alte lucruri pe care sa dai vina pentru lacrimi? Offf... cand o sa intelegi ca picaturile astea de gheata ce se preling din ochii tai pamantii nu sunt decat din vina amintirilor, din vina TA?! Hei, dar cine mai viseaza acum, parca altcineva isi dorea file din povestile acelea " demodate" cu zane, tu de ce vrei acum o printesa?
Si totusi... nimic nu se compara cu o farama de viata arzand, nimic nu e mai minunat si totodata mai puternic, mai intens decat o foaie de hartie in foc, dar... nu-i o simpla fila a unui caiet vechi, e o bucatica din mine ce continea cuvinte nerostite, ganduri ce nu vor mai vedea alta lumina decat cea a flacarii in care se sting...Si.....parca arde prea frumos... ce ai zice daca...tot ce am auzit la umbra unui ac de pin ar arde impreuna cu ea? ..............