De prea multe ori ...?

De prea multe ori atunci ? ... Poate că nu ...dar cu siguranţă de prea multe ori acum când iar îmi promit că nu o să mă mai las inşelată de aparenţe şi sper că o să reuşesc şi după alte câteva zile proaste o să pot zice că nu îmi pare rău de nimic ... că nu am mai criticat un om cu o purtare aproape impecabilă pentru momentele proaste prin care trece şi în care se cufundă şi mai mult după masca ce uneori e atât de transparentă.
Am spus de nenumărate ori lucruri nu tocmai bune şi le-am regretat de mult mai multe ori decât le-am rostit şi totuşi cred că degeaba regret după ce faptul e consumat.... aş vrea ... sa nu mai acţionez niciodată după impulsuri ... aş vrea să nu o mai văd niciodată plângând şi mă gândesc cât ne-am chinuit sa o facem să plângă de fericire şi cât de rapidă şi de nedorită a fost prima lacrimă în care am zărit atâta tristeţe .... de nedescris.
Au ele dimineţiele însorite ochii în lacrimi când o văd tristă, poate şi ele se gândesc de ce să vadă din nou lacrimi în ochii atât de pătrunzători şi ...parcă ar prefera să verse cerul o ploaie de vară peste pământul cald decât să vadă lacrimi revărsate pe chipul său.
Ar vrea să plângă iernile friguroase, dar lacrimile lor se preschimbă în fulgi îngheţaţi înainte parcă de a lua viaţă şi totuşi şi ele ar prefera să acopere deşertul cu o mare de nea decât să mai vadă o singură lacrimă în acei ochi minunaţi şi plini de o căldură capabilă să topească toată neaua plânsă de iarnă.
Ar plânge râurile toate cu lacrimi ce ar face marea să fie apă dulce pe lângă sarea ce o varsă ele în bazinele oceanelor transformate în suflete de copil decât sămai zărească amarul lacrimilor unei fiinţe ce nu merită să plângă.
Ar plânge inimi de porţelan prăfuite cu lacrimi amare riscând să-şi piardă strălucirea de altă dată şi să se frângă de durere în simple fărâme de sticlă fără lumină decât să simtă durerea ochilor înlăcrimaţi şi trişti.
Ar vrea să plângă ghioceii luminaţi de razele soarelui fără să le pese că udă cu lacrimi plapuma de zăpadă care le ţine cald şi petalele lor albe se acoperă cu o perdea de gheaţă ce îi strânge în vălul de răcoare decât să vadă chipul brăzdat de urmele lacrimilor.
Ar plânge absolutul în nuanţe de culori de curcubeie şi ar rămâne mat şi incolor, uitat acolo undeva departe unde toţi l-am zări aşa de trist şi mohorât încât aş fi tentată să vărs lacrimi de culoare să pictez absolutul, dar l-aş lăsa să plângă ca să nu văd din nou o picătură sărată pe chipul unei persoane la care ţin.
Nimic nu doare mai mult decât o lacrimă în ochii simpli şi pătrunzători ai unui om minunat...

Suflet prafuit

Cuprinsa de o teama nebanuita,
inainteaza in abisul de lumina...
Orbita de o raza de soare
se uita in jos...
Ranita de iubirea ta
ce a ramas in asternut
Iubeste la randu-i
o simpla amintire...
Nemiscata priveste in jur
si te vede iar...
Aude mereu acelasi cuvant ce doare
si se repeta in gandu-i ...
adio...si tu pleci
si nu-i simti sufletul
sub talpile prafuite ale pantofilor tai .

Uite ca ea a obtinut o postare in doar o saptamana de cand ne stim....deci nu scriu mereu despre cunostiinte vechi ;;)

Oameni si versuri ....

Deci...ale mele sentimente si nume de oameni importanti .... in ordinea alfabetica a numelor ...sa nu fiu acuzata de nimic

Din iubire...

Agonia inimii ratacite
in pustiul de sentimente,
aceeasi inima pierduta
in vantul ce ridica usor
un nor de praf.
Declinul unei iubiri
ce acum te raneste
pe tine.
Izbitura dintre doua pietre tari,
cea dintre doua inimi,
cea dintre noi e...
a mea condamnarela iubirea ta.
Nelinistea ce ne cuprinde
cand ne tinem in brate
pe malul raului
ce coboara grabit din varf de munte.
Admiratia pe care
o vei avea mereu pentru ca esti...
in continuare tu.


Farame de suflet

Arde de nerabdare
zambetul sa izbucneasca
pe chipul copilului ramas...
inchis in temnita vietii.
Luceste lumina rasarita
din ochii mari si verzi
ce vor o sclipire de soare.
Iubeste o inima de cristal
ramasa nefisurata
in gerul napraznic de decembrie.
Ninge o raza de iubire
in parul castaniu de inger...
Alerg neincetat doar eu,
dupa un chip de diavol sfant.


Copilarie

Amintiri in pragul noptii
ma descriu asa cum sunt
in lumina lunii pline,
dupa care ma ascund.
Launtric dor de seri de vara
macina fragmente uitate
ce tin de trecut.
Invidie pe cei ce sunt
acum ca noi copii
in inocenta lor, dorind
sa creasca mari!
Stupoarea cu care observ
cum trec pe langa mine ierni
si se duc primaveri spre vara
ce se stinge-n frunze ruginii.
Ambitie sa fim mereu
asa cum suntem acum
cum am fost de cand ne-am cunoscut
trecand cu zambet peste ierni
si primaveri de doruri,
peste veri ce se sting
in frunze ruginii.


Sorbind otrava gurii tale

Cerneala in apa de mare
se imprastie navalnic.
Aerul din nopti de iarna
imi inteapa nasul inghetat.
MIrosul de flori de primavara
ma tine legata de un fir de iarba.
Energia ta ma chinuie
neincetat.
Linistea pe care o astept
nu va rasari inaintea
soarelui de vara.
Inocenta ta ma biruie,
fantasma de toamna !
...Alint ale tale buze
fierbinti de dor
cu gura-nfierbantata.


Invatand sa iubim

Lumina ce romburi descrie
pe nori de argint,
lumina cuprinsa...
in cuburi de dor.
Imagini de ingeri cazuti
ce lupta din umbra
curcubeielor de culoare.
Viata ce se scurge prin vene
si...trece.
Iluzii ca norii nu aduc
plaoia ce descrie
iubiri pe asfalt.
Amor in nopti inchise de mai
si muritori ascunsi
dupa masti de marmura
prea calda.



Dragoste de simplitate

Natura e o parte din iubirea mea
natura ce se intinde...
la picioarele mele
natura ce parca ma imbie
sa visez.
Iubirea ce doare atat
iubire ce bate la porti
de suflet
iubire si un zambet
de inger.
Culoare - un simbol etern
culoare a apusului
de mai
culoare sfaramata
in nori.
Obisnuinta ce m-a tinut legata de ceva imposibil
obisnuinta unor amintiri
trecute
obisnuinta ce doare
prea tare.
Lacrimile stranse in perna moale
pe care imi las acum capul,
lacrimi de amar ascunse
lacrimi si iubiri
distruse.
Lucruri ce ma fac sa tremur
lucruri ce ma schimba
intruna.
Esecuri ce dor,
esecuri ce ma-nnalta!


Natura infrigurata

Salcia care pazeste cu infrigurare
malul unui infern de sentimente
imi sfarama dorintele
intre aripi de fluturi albi.
Imortele imi inconjoara sufletul
ce vrea sa ramana
pe marginea prapastiei in care cad
pietre de nestavilite amintiri.
Muguri de pin
ce ma fac sa simt
o iubire crescanda
in abisul alb de idei.
Orhideea parfumata cu mirosuri
prea tari pentru simturile
cazute in hau de lumina.
Narcisa prea pura
ce parca ma imbie sa vad
in adancuri presarate
cu ganduri , idei si nelinisti.
Alune de padure
al caror dulce gust
aproape ma taraste in pacat !

.................ceva mai diferit pentru o persoana speciala ......

"Vinovat esti tu ca nu poti trece mai departe"...asa a inceput totul, admiratia, respectul , tot...
De atunci...straluceste partea umana, prea umana, intrezarita printre reprosuri, niciodata pierduta in spatele chipului atat de sensibil...atat de indescifrabil.
Ciudat...niciodata nu va putea ascunde ca se ataseaza de tot, nu vrea sa ascunda, dar nu vrea sa arate... cate sunt de descoperit in ochii adesea obositi, cate tristeti se ascund, cate lucruri pe care nu le vom intelege.
Unul dintre oamenii cu adevarat oameni din viata mea, putinii de genul asta.
Si ...cum a fost la inceput...greseli peste greseli, ce rau e sa judeci dupa aparente...cat de inselatoare pot fi .
Vad aceeasi masca dupa care se ascund multi, dar de data asta am invatat treptat sa observ ce e in spatele acestui chip de lut. Cate lucruri se ascund oare intr-un suflet atat de imens impodobit atat de frumos cu sentimente nobile?
O luptatoare, o femeie puternica, asta e cea mai buna descriere pentru omul care ne-a invatat sa trecem peste tot ce ne macina...si da... pe toti la un moment sau altul. Cea care a luptat intotdeauna, cea pe care eu am invatat pas cu pas sa o apreciez, cea care si-a castigat prin atatea vorbe respectul si... recunosc, cea pe care am criticat-o de prea multe ori ...

Cu o zi mai devreme... La multi ani!

O simpla provocare

Sentiment...in forme si culori aprinse

In romburi aramii...

si-n soapte.

A sufletului durere

a imensului albastru

Lumanare aprinsa-n colturi de patrate si...

...vise

Cercuri de-amintiri nescrise si iubiri ramase

in contururi nesfarsite

si-n romburi albastre

Iubire de-o seara,

iubire uitata

in ovalul alb

pe care las sa cada

ultima lacrima...

cea dintai amintire

Calcaie de marmura alba

Calcaie de marmura alba...

Farame de suflet in iarba...

Pulbere de stele-n aer...

Lumina difuza in umbra.

.

Iubire ce zburda departe

Prin aer, prin iarba, pe pamant

Surasul ce lacrimi ascunde

In ochi mici, caprui.

.

Calcaie de marmura alba

Udate de roua din iarba

Sclipind in lumina.

.

Iubire uitata,

Ascunsa-n pustiu,

Sadita-n desert,

Udata de lacrimi.

.

Calcaie de marmura alba

Urmate de tine prin iarba.

.

Iubire uitata,

Sobru-ntunecat

.

Calcaie de marmura alba...

.

"Iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru ca sa urce pana la El"

Michelangelo Buonarotti

.... o altfel de postare....
Mi-e dor de ...

Mi-e dor de mine, cea de demult!
Mi-e dor de serile de vara cand ne dureau picioarele de mers...de plimbarica ( ce mai diminutiv pentru ditamai plimbarea:)) )Mi-e dor de momentele cand ma contraziceam , cu stie ea cine, in strada ca eu nu vreau la vale... Doamne , ce mica si ce nebuna eram... ! Scuze... eram doua mici si nebune !
Mi-e dor de peisajul ala infricosator :)) sau nu ?.... ce mai seri, aproape nopti...cand ne uitam la stele, rontaiam seminte, ascultam muzica si barfeam pe toata lumea... ( cred ca a crescut floarea soarelui pe locul ala:)) ... noroc ca nu avem probleme cu proprietarii )
Mi-e dor de ...povestile pe care ni le spuneam cand veneam de la scoala...inocente... Mi-e dor de miile de poze. Mi-e dor de stelele cazatoare si de dorintele noastre de pustoaice care nu stiau ce vor.
Mi-e dor ... de tot... Mi-e dor de atatea seri petrecute in parc cu colegii, mi-e dor de tampeniile noastre.
Mi-e dor de sticla aia de Pepsi cu... stiu eu ce in el :)) (sau ... stim noi ) . Mi-e dor de namolul in care era sa imi pierd sandalele, mi-e dor de tipul care iesea noaptea cu lanterna in spatele gradinii ca sa stie pe cine sa barfeasca a doua zi. Mi-e dor...
Mi-e dor de serile cand eu ma furisam dupa sticle ( chiar erau goale ) prin casa :)) ... logic ca nu aveam niciun scop ascuns... Mi-e dor de noptile cand trebuia sa intri in casa devreme si ieseai pe geam :)) ... Mi-e dor de zapaceala din fiecare seara de pe strada ...cand speriam lumea :)) ... mi-e dor de banca pe care ne chinuiam sa recitam ... mi-e dor de ...copiii cuminti care eram atunci =)) .... Mi-e dor de prima zapada de anul trecut .... mi-e dor pana si de ziua de ieri ... care a trecut si sigur nu se mai intoarce !
Mi-e dor ...

Franturi de ganduri, idei si nelinisti de demult...

Mi-apare-n fata ...
iar il vad, privirea lui ma urmareste,
mai fac un pas, e tot aici,
si inca ma priveste,
ma-ntreb ce vrea , oare nu stie...
ca el a fost a mea tristete?
Inaintez doi pasi
ceva ma prinde-n brate,
il vad...
ma-ntoarce catre el si simt
a lui caldura de nestins,
focul ce arde si in mine.
Nu spun nimic si din priviri,
ne intelegem iarasi,
ii simt iar mana rasfirand
bretonul...si el simte,
durerea ce-a pricinuit
prin lucruri simple.
Printr-o privire si un zambet stins
stie ca a aprins in mine...
o dragoste pe care-acum ,
acest suras o-nvie.
(...)
E intuneric,
nu te vad, ma simt singura iar,
de ce vi doar ca sa ma lasi...
tu stea-n cerul inalt?
(...)
Ultima lacrima...
cade usor si eu te pierd pe tine,
intru in casa si zambesc
cu-n zambet dureros doar ca sa pot apoi
in noapte sa suspin.
(...)
De ce la tine ma gandesc?
De ce tu nu ma iei cu tine ?
De ce nu vi si mai ales...
De ce-ai venit atunci?
De ce ai aparut o data
in a mea cale?
De ce ai furat inima de copil de atunci?
De ce m-ai transformat in ce-am ajuns?
De ce?
De ce ai sadit iubire-n
sufletul meu?
De ce m-ai facut sa ma pierd in vise?
De ce eu , de ce tu , de ce noi?
De ce m-ai sarutat?
De ce m-ai privit?
De ce m-am indragostit si mai ales ...
De ce de tine?
De ce nu pot sa uit ce tu ,
imi amintesti mereu?
De ce vad chipul tau in fata mea acum?
De ce?
(...)
cu fiecare pas ... ma apropi de tine...
Si ... sfarsesc iar in ale tale brate,
dezmierdata de ale tale buze,
privita de-ai tai ochi si...
mereu indragostita de al tau zambet.
Cand ma privesti cu ochii dulci,
ma pierd...
Cand ale tale buze moi m-ating,
ma pierd...
Cand bratele ma infasoara,
ma pierd...
Cand zambetul tau se iveste...
TE PIERD!

...........martie-aprilie 2010 .............